De ce e bine sa taci cateodata?

De ce e bine sa taci cateodata?
Pentru ca uneori trairile tale pot fi luate in deradere…
Pentru ca exista situatii in care este foarte probabil sa nu fii la acelasi nivel de intelegere cu cel de langa tine. Ar fi pacat sa se iroseasca sentimente curate doar din cauza neintelegerilor…
Pentru ca oricat de multe explicatii ai oferi, intelegerea poate fi umbrita de furie.
Pentru ca e bine doar sa asculti cateodata, poti invata multe…
Pentru ca unele lucruri nu au nevoie de cuvinte, trebuie doar sa le simti…
Pentru ca, mai presus de orice, iubirea este limba stiuta de toti, dar cunoscuta de atat de putini…
Pentru ca sufletul tau nu are nevoie de voci ca sa “urle in gura mare” ce intensitate au sentimentele traite de el..
De ce e bine sa taci cateodata?
Si pentru ca , uneori, doar uneori, linistea e mai graitoare decat orice limbaj…

Photo: http://www.postsfromthepath.com

Advertisements

Daca esti sarac la 35 de ani, este vina ta! RIP Dinu Patriciu (1950 – 2014)

imageAsta am citit intr-un articol (pe care il puteti vedea aici ) si mi l-am reamintit dupa ce am ascultat interviul lui Dinu Patriciu de la emisiunea Eugeniei Voda (link aici ). In cadrul lui, omul de afaceri spunea cu o lejeritate de invidiat: “Daca ma lasati maine, in Piata Unirii, fara niciun ban, cel mai probabil ca peste un an voi fi din nou bogat”. Cati din bogatii Romaniei sunt in stare sa afirme acelasi lucru? Sau, chiar mai mult, sa il si puna in practica? Modalitatea in care unii si-au facut averile este indoielnica, iar altii doar se bucura de banii parintilor.
Pe langa un om bogat, Dinu Patriciu era si un intelectual desavarsit. In niciun caz nu poate fi comparat cu alti milionari ai Romaniei. Cei care l-au cunoscut ridica in slavi si onestitatea de care a dat mereu dovada – o alta calitate de apreciat. Din pacate insa, statutul de om de afaceri este privit in mod eronat in Romania – probabil o repercusiune ceausista de care nu am scapat inca. Probabil si din cauza atator “oameni de afaceri” pe care i-a avut Romania dupa 1989.
O alta “miscare inteligenta” a lui Dinu Patriciu – pe care ar trebui sa o practice toti oameni bogati cu copiii lor – a fost conditia impusa fetelor sale: daca nu castigau pana la varsta de 30 de ani 150.000 de dolari/an, prin propriile puteri, erau dezmostenite total. Foarte corect! Din pacate, el s-a stins pana sa implineasca amandoua fetele aceasta varsta, insa nici nu cred ca era cazul de dezmostenire daca luam in calcul principiile de viata insuflate de tatal lor. Au beneficiat de studii alese in Elvetia si Franta, insa nu s-au culcat pe-o ureche. Au fost invatate sa se descurce singure de mici – Ana (acum in varsta de 31 de ani) a fost vanzatoare si barman.
Pe langa omul potrivit la momentul potrivit, Dinu Patriciu a avut si o inteligenta sclipitoare, de care a profitat in fiecare moment. De meserie era arhitect, profesie ce avea sa-l ajute in primele afaceri. Va recomand sa ii urmariti interviurile. Analizati-i raspunsurile! Avem multe de invatat de la el.
In viata ar trebui sa te descurci singur. Sa nu depinzi de nimeni! Independenta este un sentiment superb de trait. Si, daca esti inteligent, nu ai cum sa nu reusesti!

Dumnezeu sa-l ierte!
RIP Dinu Patriciu (1950 – 2014)

Educatia nu vine la pachet cu bunul simt!

Deseori avem impresia ca, daca urmam cursurile unei universitati de prestigiu, avem si o moralitate ireprosabila. Credem ca, daca facem parte din elita unui domeniu profesional, stim sa avem si principii riguroase de viata. Nimic mai fals! Educatia nu vine la pachet cu bunul simt! Bineinteles, exista si exceptii, ca in oricare alt caz…
Dar de cele mai multe ori cele mai frumoase lectii de viata le-am primit de la oameni care nu au primit totul de-a gata, care au stiut cum este sa ai totul, dar si cum este sa nu ai nimic – si asta i-a facut sa fie oameni in adevaratul sens al cuvantului.
Am intalnit multi oameni inteligenti pentru care nu puteai sa ai decat admiratie si apreciere – daca le priveai CV-ul. Daca ajungeai sa ii cunosti mai bine, iti lasau un puternic gust amar de necinste si probitate. Aveau o lipsa crasa de educatie sociala. Stiau sa fie domni, dar nu oameni.
Pe de alta parte, am intalnit si multi oameni care se zbateau pentru ceea ce aveau, insa principiile lor morale erau de neclintit – iar asta le aducea mai multa apreciere decat orice altceva.
Si baza psihologica pe care ne-o construiesc parintii nostri conteaza, dar, de la o varsta, conteaza extrem de mult autoeducarea. E foarte posibil ca ai tai parinti sa nu fi intalnit situatiile pe care ti le da viata tie. Si atunci…tu singur trebuie sa faci alegerea. Citeste, observa, analizeaza, cantareste. Educa-te singur! E spre propriul tau interes!
Va vorbeam de exceptii insa…Pe cand aveam 18 ani, am cunoscut un baiat ce tocmai fusesem admis la Universitatea Harvard. (asta se intampla prin 2006, nu erau foarte multi in acea vreme sau, cel putin, se cunosteau mai putine decat acum). Era pasionat de chimie, fusese la multe olimpiade si facuse liceul in Buzau, unde statuse la un camin din oras (nu provenea dintr-o familie instarita), insa privea viata cu atat de multa lejeritate si optimism incat iti doreai sa imprumuti macar jumatate din atitudinea lui. Obtinuse si un job in interiorul campusului universitar, avea foarte multe activtati, era un tip foarte energic, iar americanii l-au placut din prima clipa. L-am intrebat daca este nerabdator sa ajunga in campus, in State. Raspunsul lui a fost: “Un pic da, dar pana atunci, imi doresc foarte tare sa ajung cu cortul in Vama, nu pot sa plec din Romania fara sa fac asta” 

P.S. Revin cu o recenzie din Mamaia peste cateva zile. Simt ca o sa fie interesant!

“Reality: what a concept..” RIP Robin Williams (1951 – 2014)

Am ales sa incep cu un citat al lui Robin Williams – paradoxal, un actor de comedie care nu a mai suportat tristetea interioara. Mai in gluma, mai in serios, o vorba din popor spune: “Asa-s artistii: noaptea veseli, ziua tristi”.
Da, si mai sunt si extraordinar de sensibili. Augmenteaza fiecare critica, fiecare replica acida si fiecare lovitura. Totul, in mintea lor, capata o dimensiune suprarealista si e greu sa ii aduci din nou cu picioarele de pamant. Nu sunt facuti sa fie rationali…Sunt idealisti si visatori.
Actorul s-ar fi sinucis din cauza depresiei…Nu ar fi singurul. Deja pare a fi o reteta trasa la indigo. Mai intai, dependenta de alcool si droguri, apoi sinuciderea – un scenariu deloc neobisnuit pentru Hollywood. anul acesta am mai auzit de disparitii asemanatoare: Phillip Seymour Hoffman si Cory Monteith (mort la 31 de ani!)
De regula, cei care par sa aiba totul….nu au de fapt nimic. Sau inceteaza sa mai lupte pentru un scop in viata si, astfel, nu mai gasesc bucurie in nimic. Drogurile si alcoolul raman niste portite de scapare din realitatea sumbra creata de propria minte. Drogurile si alcoolul nu-ti devin prieteni din prea multa fericire…”At the end of the day…you’re still alone….”
Dupa cum insusi Robin Williams a spus: “Cocaina is God’s way to show you that you’re making too much money…” Se pare ca banii si faima deseori vin la pachet cu pierderea de sine.
Depresia nu te intreaba cine esti. Nici unde locuiesti….Nici ce avere ai. Ea vine si se cuibareste in sufletul tau, atat de adanc incat uneori chiar si pe tine te pacaleste. Ei nu-i pasa cati ani ai, cum arati sau cate zerouri sunt in conturile tale din banca. De cele mai multe ori, depresia loveste oameni atat de saraci incat unicul lucru pe care il au sunt banii. Din pacate Am ajuns sa iubim mai mult lucrurile decat persoanele din viata noastra, am ajuns sa uitam sa fim oameni pentru ca umblam sa obtinem obiecte..perisabile pana la urma. Nu mai gasim bucurie in lucrurile simple, ne inchidem in noi de frica suferintei si trecem prin suplicii cumplite. Preferam sa ne ascundem tristetea intr-un colt al sufletului, crezand ca asa ea va disparea. Daca nu o privesti in fata, demn, ea nu va pleca! Trebuie sa o confrunti ca sa dispara! Putem disimula foarte bine perfectiunea si nefericirea. Cine ar vrea sa vada o persoana depresiva pana la urma? Insa singura solutie sa o invingi este sa o infrunti…Sa vorbesti despre ea, sa o constientizezi, ca sa te poti elibera…
“Reality: What a concept!” – RIP Robin Williams 1951 – 2014

Nu exista intalniri “intamplatoare”!

Nu exista intalniri “intamplatoare”! Si cred ca o voi spune cat oi trai! Bineinteles, nu ma refer ca iti era trasat in linia destinului sa cunosti musai vanzatoarea de la care ai cumparat apa astazi. Ma refer la ACELE intalniri, care te marcheaza intr-o masura mai mica sau mai mare. Unele intalniri de acest gen iti vor da multe raspunsuri sau, dimpotriva, iti vor ridica mai multe intrebari. Cert este ca astfel de clipe greu le dai uitarii. Sa va povestesc o astfel de intalnire!
Zilele trecute, eram cu prietena mea cea mai buna la Starbucks. Pe langa noi, trece un batranel ce ne-a captat atentia instantaneu. Destul de plapand la vedere, cu o pereche de ochelati pe nas, domnul in varsta mergea destul de anevoios, ajutandu-se de un baston. Tremuratul lui ne-a facut sa tresarim amandoua. Ne-am uitat una la alta si, fara sa ne spunem vreun cuvant, aveam aceeasi intrebare in cap: oare il jignim daca ii oferim un mic ajutor? Nu ne era foarte clar daca doar era in trecere sau….Nu ne-am fi dorit sub nicio forma sa il punem intr-o situatie jenanta, asa ca ne-am cautat putin prin buzunare si a mea prietena s-a incumetat sa il intrebe daca are nevoie de ceva. Asa am ajuns sa stam putin de vorba cu dansul. Domnu’ Flaviu (caci asa il chema) emana o blandete cum rar ti-e dat sa vezi. Avea o voce calda si articula cuvintele intr-o romana impecabila. Pe ici pe colo, insera cate-o expresie in latina de care noi sa tinem seama in viata. Se vedea cu ochiul liber ca domnu’ Flaviu “devorase” multe biblioteci in viata lui. Pe cand avea 13 ani, tatal lui i-a spua ceva ce avea sa il marcheze: “bai, daca nu citesti minim 30 de pagini/zi, ramai tampit”. Iar el nu a vrut sa ramana asa. Pe masura ce il ascultam, inima imi era invadata de compasiune, eram convinsa ca fusese candva doctor sau profesor. Curioasa din fire, l-am intrebat ce meserie a avut. A evitat raspunsul galant, dar ne-a povestit ca a lucrat candva si in subteran, asa ca i-au fost afectate auzul si vazul. Domnu’ Flaviu nu avusese o viata usoara, avea un copil bolnav de schizofrenie si ne-a dat de inteles ca nici pe alte parti nu a fost tocmai privilegiat. Ne-am oferit sa il lasam acasa, la mansarda lui din Tineretului, dar ne-a refuzat cu un respect si un cavalerism cum rar mi-e dat sa intalnesc. Ne-a recomandat doua carti: “Caracterele” si “Obarsia lucrurilor”. De cand l-am intalnit, caut cartile…pentru ca nu exista intalniri “intamplatoare”.

Tu….ce esti astazi?

Ne preocupa prea mult ziua de maine ca sa o traim cu adevarat pe cea de astazi. Ne facem zeci de planuri de viitor in loc sa simtim prezentul. Regretam prea mult ce am facut sau ce nu am facut pentru unele persoane in trecut incat uitam sa ii apreciem si sa le multumim oamenilor care sunt acum langa noi. Amanam prea mult dragostea incat nu o mai recunoastem atunci cand vine in sufletele noastre. Suntem prea ocupati cu ce am fost ieri si ce vom fi maine. Tu…ce esti astazi?

Cand ai vorbit ultima oara cu tine?

Multi fug de singuratate ca si cum este cel mai mare rau de pe lume.
“Si ce daca sunt bolnav? Cel putin o am pe X langa mine?”
“Si ce daca nu duc o viata prea fericita? Cel putin, nu sunt singur!”
Daca gandesti asa, ti-ai condamnat intreaga viata la compromisuri frustrante si nefericire continua.
Nu! Trebuie sa fii singur! Trebuie sa fii tu cu tine! Macar o ora pe saptamana fii doar tu cu tine!
Ti s-a intamplat vreodata sa te intrebe cineva “Cine esti tu?”, iar raspunsul sa se lase asteptat? Nu, nu ma refer la raspunsul ceausist “Sunt Y, am 20 de ani si am meseria Z!” Cine esti tu de fapt? Care-ti sunt dorintele care iti mistuie sufletul si ce faci TU ca sa le implinesti?
Militez pentru cunoasterea de sine mai mult ca orice. Nu poti construi o relatie sanatoasa daca tu nu ai o relatie sanatoasa cu tine…Nu poti oferi sentimente curate si sincere daca tu duci un razboi atat de chinuitor in interior si nimeni nu-ti “aude” tipetele.
Ne-am obisnuit sa ne avantam dintr-o relatie intr-alta fara sa stim ce vrem de fapt, fara sa aruncam o privire catre interior si fara sa ne ascultam pe noi. Tocmai de aceea problemele apar timpuriu. Daca tu stii cine esti, o vei transmite prin toti porii tai…iar cine va avea ochi sa vada, va vedea. Caci firescul este un lucru pe cat de pretios, pe atat de rar intalnit…Si asta pentru ca oamenii nu se cunosc prea bine..
Asa cum simti nevoia de o vacanta de la locul de munca, asa si sufletul tau are nevoie de o vacanta…din cand in cand….

Am invatat

Am invatat ca tu esti cel mai frumos cadou pe care ti-l faci tu insuti.

Am invatat ca starea ta sufleteasca nu trebuie sub nicio forma sa depinda de altii.

Am invatat ca fiecare om este liber si ca atunci cand dorintele altei persoane nu se mai pliaza pe dorintele tale nu are nicio legatura cu tine.

Am invatat ca iubirea este un privilegiu si trebuie tratata ca atare.

Am invatat ca oamenii care sunt meniti sa ramana in viata ta vor ramane indiferent de circumstante sau de ceea ce faci sau nu faci tu.

Am invatat ca este in zadar sa astepti dupa oameni, caci schimbarea promisa nu va veni niciodata.

Am inteles ca oamenii pleaca atunci cand tu nu mai ai ce sa inveti de la ei.

Am invatat ca, intr-un final, tu ramai doar cu tine si numai cu tine. Fa in asa fel incat tu sa fii cea mai buna companie a ta!