De ce ai alege sa fii egoist chiar si-n ultima clipa? Asta a ales George, tanarul care a provocat tragedia de pe DN1: sa fie egoist pana in ultima instanta! A vrut sa moara, dar a mai luat cu el si alte cinci vieti – care, cine stie, prin cate incercari au trecut si ele?
George a ales sa nu-l mai doara, sa nu mai planga dupa ea si sa nu mai sufere. Daca am face toti ca el, unde am ajunge?
Cu totii am suferit deceptii in dragoste, pentru unii sunt insa atat de chinuitoare si de profunde durerile incat lasa urme adanci in sufletul omului. In opinia mea, doar oamenii lasi aleg sa paraseasca lumea aceasta numai pentru ca nu mai pot face fata durerii. Iar adevaratii invingatori sunt aceia care isi ingrijesc ranile, incearca sa le vindece si aleg sa ramana in continuare buni, desi au motive intemeiate de a face rau.
George a fost un las! Si-a conditionat viata de o alta persoana, a uitat ca nimeni nu este proprietatea nimanui, suntem fiinte individuale si independente; alegem pe cine primim in viata noastra si pentru cat timp. Daca intervin neconcordante intre dorintele noastre si ale celui de langa noi, acceptarea este raspunsul. Caci, daca iubim cu adevarat, fericirea celuilalt primeaza. Si, daca vrea sa o caute in alta parte, lasa-l liber.
Am putea sa ne gandim ca “vinovatul” psihologic al carnagiului este iubita lui George, ea este declansatorul suferintei lui. Dar ea a fost doar picatura care a umplut paharul. Un om cu un psihic slab ar claca la prima lovitura a vietii, indiferent de ce fel. In cazul lui George, a fost o tradare|despartire. Si, deseori, oamenii care produc atata suferinta in viata altora habar nu au ce efect devastator creeaza…
Pe langa las, George a fost si egoist. Nu zic ca a fost bine ca s-a sinucis – un ajutor specializat l-ar fi ajutat enorm – insa nu s-a gandit ca provoaca o suferinta imensa si dupa moartea lui. A mai curmat cinci vieti, cinci! Dumnezeu sa-i odihneasca!
Month: September 2014
Si a venit si Stanford la Bucuresti…
Am participat, aseara (14 septembrie), la sesiunea de informare despre programele MBA, organizata de prestigioasa universitate americana Stanford. Intalnirea a avut loc la Unicredit Tiriac Bank, Blvd. Expozitiei, nr. 7. Din cate am inteles, este prima sesiune pe care acestia o organizeaza in Bucuresti – hope I’m not wrong.
Desi am fost in jur de 25 de persoane in sala, discutia a fost una destul de libera si engaging. Am putut vedea tineri extrem de siguri pe ei, cu foarte multa hotarare, determinare si…aranjati la patru ace. Sincer, m-as fi asteptat sa fie sala plina, pentru ca potential stiu ca avem, dar…who knows?
Revenind….Majoritatea prezenta in sala a fost de sex masculin, dar am vazut si tinere – ceva mai tacute – care analizau fiecare informatie data de speaker.
Am avut surpriza de a vedea si o persoana publica din Romania interesata de acest program.
Let’s get to the facts: sesiunea a fost tinuta de Lisa Giannangeli, Director MBA Admissions Office (care aterizase cu patru ore inainte de inceperea seminarului si pleca la cateva ore dupa – probably the flight was exhausting!) Dar, cu toate acestea, a fost tot timpul cu zambetul pe buze, extrem de amabila si de binevoitoare. A ajutat-o si Dragos Bucurenci, absolvent de MBA la Stanford, care ne-a impartasit experientele din cei doi ani petrecuti acolo. S-a simtit ca intr-o familie, studentii MBA se cunosc intre ei si cu multi pastreaza legatura si acum – unii au pus pe picioare afaceri de milioane de dolari.
De romani se stie ca sunt bine vazuti la facultatile de renume din lume (vezi povestile lui Cristinel Stoica, Sebastian Burduja, presedintele Ligii Studentilor Romani din Strainatate, Andrei Roman etc).
De la Lisa am aflat ca, pe langa cursurile de global understanding si inovative thinking, exista si un seminar mai…touchy, care se numeste “talk”. Aici, studentii pot impartasi cu ceilalti (prezenta nu este obligatorie) ceva personal, se pot descarca, isi pot lua o povara de pe suflet – cursul are mare succes 🙂
Programul de MBA dureaza doi ani (il poti face si intr-un singur an, insa ei nu recomanda pentru ca este extrem de solicitant). Nu conteaza background-ul tau, poti sa vii din orice domeniu; daca ai ceea ce cauta ei, atunci esti al lor. Ce cauta? In primul rand: sa impartasesti valorile care conteaza in institutia lor (la ei exista si un Code of Honor). Ii intereseaza calitatile tale personale, motivatiile, dorinta de a invata lucruri noi si de a le impartasi cu ceilalti, dar si potentialul tau in leadership. Scorul mediu pentru GMAT este 732 (maxim este 790, minim 550). Pentru un TOEFL se multumesc cu 113 (maxim 119, minim 102).
Un alt punct forte este ca poti opta pentru joint sau dual degree, adica sa urmezi si un Master in paralel cu MBA-ul. E destul de nebunesc pentru ca ritmul de invatare este destul de alert, dar daca tragi putin de tine, se poate. Totusi, doar unele programe de master pot fi urmate in paralel cu MBA. Pentru unele exista un proces de admitere separat, in rest trimiti inca un eseu in plus la dosarul pentru admitere MBA. Mai multe detalii aflati pe http://www.stanford.edu!
Deadline-urile sunt urmatoarele: Round 1 – 1 octombrie 2014, Round 2 – 7 ianuarie 2015, Round 3 – 1 aprilie 2015.
Stiu, probabil va ganditi la costurile imense pe care ar presupune sa le platiti. Intr-adevar, pretul este unul piperat: un an de MBA costa 61.875$. Dar Stanford este una din putinele scoli din lume la care admiterea este need-blind. Ce inseamna asta? Nu-i intereseaza daca poti plati sau nu! Daca esti admis, te ajuta ei sa-l platesti. Si iti dau bani si pentru living expenses…Si daca vrei sa vii si cu sotia / sotul / copiii, platesc tot si pentru ei.
Si…daca iti vei valorifica cunostiintele dobandite pe bancile scolii lor intr-un ONG, vei fi scutit de plata oricarui imprumut!
Sigur, toate aceste lucruri daca te numeri printre cei care sunt admisi…In jur de 6%!
Anul trecut s-au primit 7.108 aplicatii – au intrat 406! So….succes!
http://www.gsb.stanford.edu/mba
P.S. Mai este organizat un seminar de MBAs (vor fi prezente mai multe scoli) in cadrul QS World MBA Tour, pe 30 septembrie! Detalii aici: http://www.topmba.com/events/qs-world-mba-tour/europe/bucharest?partnerid=3322&gclid=CP7sxM_s4MACFdSWtAodG1IAOA
De ce aleg televiziunile subiectele cu manelisti?
Astazi am aflat ca Beyonce ….s-a impacat cu Guta! Asa bucurie ce am simtit….Pfai…
Recunosc, am dat click pe articol pentru ca nu am putut sa resist tentatiei titlului (sunt absolut convinsa ca stiti la ce ma refer). Tiltul era asa : “NU O SA-TI VINA SA CREZI CE A FACUT BEYONCE!! NU AI FI CREZUT ASTA IN 1000 DE ANI” – or something like that anyway…Cum sa nu dau click? M-am tot perpelit: s-o fi certat cu Jay Z? S-o fi impacat cu Jay-Z? Mai face un copil cu Jay Z? Cand colo: “SOC! Beyonce s-a impacat cu Guta”. Recunosc, cateva secunde i-au trebuit creierului meu sa faca asocierea nefasta…(By the way, ea s-a autointitulat asa? Wtf??)
Lasand gluma la o parte, subiectul cu pricina este de zile bune (saptamani ??!!) la “La Maruta”. Va asigur, in cunostinta de cauza, ca niciun producator de televiziune intreg la minte nu ar acorda atata spatiu de emisie unui subiect care nu-i aduce rating. Si, in niciun caz, dar absolut niciodata, nu i-ar permite sa se intinda pe atatea emisiuni; si vorbim despre PRO TV, postul de televiziune cu cele mai mari audiente din Romania (conform statisticilor), al carui public are o oarecare educatie (da, se fac studii si pe acest aspect) – probabil ca nu se uita in acel interval orar.
Concluzia…cred ca nu mai trebuie specificata. Chit ca esti realmente interesat de subiect, chit ca te uiti doar ca sa “razi” de ceea ce vezi, asa cum mai face romanul – Guta castiga!
Romania – nu, nu te trezi – priveste-te!
The Upscale Club 