Sunt anumite momente in viata care vor ramane acolo, in mintea ta si in sufletul tau. Indiferent ce vei face, indiferent pe cine vei intalni, ele nu vor pleca. Fie ca sunt unele placute sau neplacute, nu se prea vor sterse, ale naibii. De ce? In mare parte, pentru ca tu, intr-un mod inconstient, le asociezi cu un sentiment pe care nu-l vei uita niciodata, caci sentimentele intens traite se uita greu. Sau le inchizi intr-un cufar din sufletul tau la care doar tu ai acces. Daca sunt momente de o pasiune istovitoare sau iubire pura, chiar ar fi bine sa le pastrezi si sa te intorci la ele cu zambetul pe buze. Daca insa iti aduc aminte de sentimente pe care nu ti le-ai fi dorit sa le experimentezi vreodata, parca se dau si mai greu sterse, ale naibii. Nu vei uita niciodata cum te-ai simtit in ACEL moment.
Viata e facuta insa din clipe. Poti sta ani cu o persoana ce nu trezeste multe in tine (aici, din start, ai gresi) sau poti trai ceva fulgerator, care sa iti dea tot universul peste cap.
Mi se pare utopic sa aplici sfaturile din articolele de genul “Cum sa o/il faci sa…”. Sunt doar niste sarje verbale menite sa denatureze ideea de ‘relatie’ intre doi oameni. Nu-i nicio regula, nu-i nicio limita, trebuie doar sa simti. Sa simti ca-l cunosti de-o viata (desi esti la prima intalnire), sa iubesti modul in care te face sa te simti atunci cand esti cu ea/el, sa iubesti ‘privirea’ – acea privire. Trebuie sa curga totul de la sine. Si atunci o sa iti aduci aminte de clipe, clipe pe care niciodata nu o sa le uiti….