Deseori avem impresia ca, daca urmam cursurile unei universitati de prestigiu, avem si o moralitate ireprosabila. Credem ca, daca facem parte din elita unui domeniu profesional, stim sa avem si principii riguroase de viata. Nimic mai fals! Educatia nu vine la pachet cu bunul simt! Bineinteles, exista si exceptii, ca in oricare alt caz…
Dar de cele mai multe ori cele mai frumoase lectii de viata le-am primit de la oameni care nu au primit totul de-a gata, care au stiut cum este sa ai totul, dar si cum este sa nu ai nimic – si asta i-a facut sa fie oameni in adevaratul sens al cuvantului.
Am intalnit multi oameni inteligenti pentru care nu puteai sa ai decat admiratie si apreciere – daca le priveai CV-ul. Daca ajungeai sa ii cunosti mai bine, iti lasau un puternic gust amar de necinste si probitate. Aveau o lipsa crasa de educatie sociala. Stiau sa fie domni, dar nu oameni.
Pe de alta parte, am intalnit si multi oameni care se zbateau pentru ceea ce aveau, insa principiile lor morale erau de neclintit – iar asta le aducea mai multa apreciere decat orice altceva.
Si baza psihologica pe care ne-o construiesc parintii nostri conteaza, dar, de la o varsta, conteaza extrem de mult autoeducarea. E foarte posibil ca ai tai parinti sa nu fi intalnit situatiile pe care ti le da viata tie. Si atunci…tu singur trebuie sa faci alegerea. Citeste, observa, analizeaza, cantareste. Educa-te singur! E spre propriul tau interes!
Va vorbeam de exceptii insa…Pe cand aveam 18 ani, am cunoscut un baiat ce tocmai fusesem admis la Universitatea Harvard. (asta se intampla prin 2006, nu erau foarte multi in acea vreme sau, cel putin, se cunosteau mai putine decat acum). Era pasionat de chimie, fusese la multe olimpiade si facuse liceul in Buzau, unde statuse la un camin din oras (nu provenea dintr-o familie instarita), insa privea viata cu atat de multa lejeritate si optimism incat iti doreai sa imprumuti macar jumatate din atitudinea lui. Obtinuse si un job in interiorul campusului universitar, avea foarte multe activtati, era un tip foarte energic, iar americanii l-au placut din prima clipa. L-am intrebat daca este nerabdator sa ajunga in campus, in State. Raspunsul lui a fost: “Un pic da, dar pana atunci, imi doresc foarte tare sa ajung cu cortul in Vama, nu pot sa plec din Romania fara sa fac asta” 

P.S. Revin cu o recenzie din Mamaia peste cateva zile. Simt ca o sa fie interesant!